vineri, 4 decembrie 2009
Fara tine
Fara tine mi-e frig
N-am inteles niciodata
Cum simte aerul
Ca ai plecat.
Universul se strange
Ca o minge plesnita
Si-si lasa pe mine zdrentele reci.
Cainele negru
Cu burta intinsa duios pe zapada
Se scoala si se indeparteaza
Privindu-ma in ochi,
Refuzand sa-si spuna numele.
Incepe sa fulguie.
Ma ustura pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Si mi-e frig,
Cand simt cum cade moale,
Odata cu zapada,
Aceasta rugaciune catre nimeni.
Ana Blandiana
luni, 9 noiembrie 2009
miercuri, 7 octombrie 2009
joi, 23 iulie 2009
Ironic
marți, 14 iulie 2009
Copii frumosi
vineri, 5 iunie 2009
...
E tare ciudat. Citesc peste tot ca pentru a functiona bine ca persoana, trebuie sa te rupi de tot ce e vicios in viata ta, de relatii care te constring, de oameni linga care stai din obisnuita. OK, as face-o, doamne ce as vrea sa o fac, dar nicaieri nu scrie cum. Nu exista tiparita o reteta:1. Pui x ingrediente, 2. Iei y materiale. Cred ca s-ar cistiga frumos din asta, pentru ca multi sunt cei care au nevoie de o indrumare in sensul asta.
Ma gindeam la un moment dat ca ar fi frumos sa existe cineva care sa zica: "Asculta la mine, daca faci asa o sa fie bine, trebuie doar sa ma crezi". Credula cum sunt, as merge orbeste pe o linie trasata de altcineva, doar doar nu va cadea pe umerii mei responsabilitatea deciziei de a termina o relatie (de orice natura, nu neaparat amoroasa).
Si da, sunt constienta de imposibilitatea acestei situatii. Cum imi spunea o prietena, e foarte derutant pentru cineva sa vada cit de nemultumita sunt de ce se intimpla in viata mea, for instance, dar in aceeasi masura, cit de constienta ca nu pot sa schimb ceva. NU POT si gata. Stiu, stiu, nu exista nu pot, exista doar nu vreau. Dar exact cum fac copiii, ma pun de-a curmezisul si spun EU VREAU, dar NU POT!
As vrea sa nu mai stau intr-o relatie care din start a fost pentru mine doar un refugiu, o modalitate de a nu fi singura (alta idee pe care la altii o urasc). Asa ca, uite, s-au scurs luni bune (vreo 18) si eu tot aici sau acolo sunt, fara sa fiu in stare sa ma rup.
Si e enervant la culme sa vreau sa fiu cu altcineva, sa ma agat de orice vorba de-a lui, de fiecare gest, de fiecare privire si sa stiu in sinea mea ca niciodata nu va fi nici macar "norul ala desirat , fara substanta". Si sa stiu ca fluturasii nu vor mai zbura decit in prezenta lui. Si sa imi fie dor de zimbetul lui, de gustul de tigara al buzelor lui.
Ma gindeam la un moment dat ca ar fi frumos sa existe cineva care sa zica: "Asculta la mine, daca faci asa o sa fie bine, trebuie doar sa ma crezi". Credula cum sunt, as merge orbeste pe o linie trasata de altcineva, doar doar nu va cadea pe umerii mei responsabilitatea deciziei de a termina o relatie (de orice natura, nu neaparat amoroasa).
Si da, sunt constienta de imposibilitatea acestei situatii. Cum imi spunea o prietena, e foarte derutant pentru cineva sa vada cit de nemultumita sunt de ce se intimpla in viata mea, for instance, dar in aceeasi masura, cit de constienta ca nu pot sa schimb ceva. NU POT si gata. Stiu, stiu, nu exista nu pot, exista doar nu vreau. Dar exact cum fac copiii, ma pun de-a curmezisul si spun EU VREAU, dar NU POT!
As vrea sa nu mai stau intr-o relatie care din start a fost pentru mine doar un refugiu, o modalitate de a nu fi singura (alta idee pe care la altii o urasc). Asa ca, uite, s-au scurs luni bune (vreo 18) si eu tot aici sau acolo sunt, fara sa fiu in stare sa ma rup.
Si e enervant la culme sa vreau sa fiu cu altcineva, sa ma agat de orice vorba de-a lui, de fiecare gest, de fiecare privire si sa stiu in sinea mea ca niciodata nu va fi nici macar "norul ala desirat , fara substanta". Si sa stiu ca fluturasii nu vor mai zbura decit in prezenta lui. Si sa imi fie dor de zimbetul lui, de gustul de tigara al buzelor lui.
Sau poate...
Iubesc un nimeni absolut,
Un EL ce nu exista.
Iubesc
Sau poate as fi vrut...
(sunt sigura ca am citit asta undeva, dar nu mai stiu unde. any ideea? )
Un EL ce nu exista.
Iubesc
Sau poate as fi vrut...
(sunt sigura ca am citit asta undeva, dar nu mai stiu unde. any ideea? )
luni, 1 iunie 2009
vineri, 15 mai 2009
miercuri, 1 aprilie 2009
marți, 24 martie 2009
vineri, 27 februarie 2009
Sfîrșit.... oare?
M-am săturat. M-am săturat să aştept. M-am săturat să doară. M-am saturat să cred într-un semn ce nu vine. M-am săturat să cred că eşti mai mult decît un om, și cu toate astea cred că tu ai fost cel care trebuia să mă rupă de trecut. Mission ucomplished!
Așa că acestea sunt ultimele rînduri pentru tine.
Îţi multumesc pentru că m-ai făcut să îmi aduc aminte de mine și pentru că am descoperit că viaţa poate fi frumoasă. Îţi multumesc pentru cel mai frumos cadou primit vreodata,(chiar sunt frumoasă), pentru lumina Crucii de pe Caraiman în noaptea în care Dumnezeu ne dă lumină, pentru că m-ai făcut să îmi doresc mai mult pentru mine, pentru fluturași, pentru inima în gât la vederea ta, pentru tot. Chiar și pentru suferinţa asta.
But today i'm chasing my own golden fish again. Wish me luck!
Și totuși... încă îmi e dor(cineva mi-a spus odată "încă te mai iubesc", cu intenția de a îmi arăta că mai am timp să mă răzgândesc și a sunat ca o amenințare, ca un "vezi că nu o să te mai iubesc în curînd"). Oare dacă spun asta, îmi va trece dorul asta vreodată?
Așa că acestea sunt ultimele rînduri pentru tine.
Îţi multumesc pentru că m-ai făcut să îmi aduc aminte de mine și pentru că am descoperit că viaţa poate fi frumoasă. Îţi multumesc pentru cel mai frumos cadou primit vreodata,(chiar sunt frumoasă), pentru lumina Crucii de pe Caraiman în noaptea în care Dumnezeu ne dă lumină, pentru că m-ai făcut să îmi doresc mai mult pentru mine, pentru fluturași, pentru inima în gât la vederea ta, pentru tot. Chiar și pentru suferinţa asta.
But today i'm chasing my own golden fish again. Wish me luck!
Și totuși... încă îmi e dor(cineva mi-a spus odată "încă te mai iubesc", cu intenția de a îmi arăta că mai am timp să mă răzgândesc și a sunat ca o amenințare, ca un "vezi că nu o să te mai iubesc în curînd"). Oare dacă spun asta, îmi va trece dorul asta vreodată?
miercuri, 21 ianuarie 2009
luni, 5 ianuarie 2009
Nedumerire
Am trei drumuri in fata mea. Unul e plin de gropi, pietre, dar am amintiri frumoase din parcurgerea lui. De citeva zile stiu ca acest drum este inchis definitiv accesului public.
Un altul il vad lung si nu ii intrezaresc un final, nu stiu unde duce, daca merita sa imi fac curaj sa o apuc intr-acolo, e in bezna.
Cel din urma il simt ca o mlastina, simt ca vreau sa ma eliberez, sa ma intorc, dar cu cit imi doresc mai tare lucrul asta, cu atit simt ca ma afund mai tare, ca ma fac una cu milul.
Unde sa o apuc? Or mai fi si alte drumuri?
Un altul il vad lung si nu ii intrezaresc un final, nu stiu unde duce, daca merita sa imi fac curaj sa o apuc intr-acolo, e in bezna.
Cel din urma il simt ca o mlastina, simt ca vreau sa ma eliberez, sa ma intorc, dar cu cit imi doresc mai tare lucrul asta, cu atit simt ca ma afund mai tare, ca ma fac una cu milul.
Unde sa o apuc? Or mai fi si alte drumuri?
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)


