vineri, 27 februarie 2009

Sfîrșit.... oare?

M-am săturat. M-am săturat să aştept. M-am săturat să doară. M-am saturat să cred într-un semn ce nu vine. M-am săturat să cred că eşti mai mult decît un om, și cu toate astea cred că tu ai fost cel care trebuia să mă rupă de trecut. Mission ucomplished!

Așa că acestea sunt ultimele rînduri pentru tine.

Îţi multumesc pentru că m-ai făcut să îmi aduc aminte de mine și pentru că am descoperit că viaţa poate fi frumoasă. Îţi multumesc pentru cel mai frumos cadou primit vreodata,(chiar sunt frumoasă), pentru lumina Crucii de pe Caraiman în noaptea în care Dumnezeu ne dă lumină, pentru că m-ai făcut să îmi doresc mai mult pentru mine, pentru fluturași, pentru inima în gât la vederea ta, pentru tot. Chiar și pentru suferinţa asta.

But today i'm chasing my own golden fish again. Wish me luck!

Și totuși... încă îmi e dor(cineva mi-a spus odată "încă te mai iubesc", cu intenția de a îmi arăta că mai am timp să mă răzgândesc și a sunat ca o amenințare, ca un "vezi că nu o să te mai iubesc în curînd"). Oare dacă spun asta, îmi va trece dorul asta vreodată?