Azi mi-am dorit din nou, dupa foarte mult timp sa am un copil. Un pui de om numai al meu, sa il iubesc, sa ma iubeasca. Sa traiesc doar pentru el. Pentru mine oricum nu am timp si nici nu reusesc sa imi luminez viata cu o bucurie, chiar infinit de mica. Sunt egoista, stiu. Dar cred ca ar da un sens vietii mele.
M-am lasat dusa de val, asa in virtutea inertiei, nu mai simt nicio bucurie. Mi-e dor sa simt...
Mi-e dor sa fiu eu, sa ma gasesc undeva, sa fiu si altceva decat robotelul care executa tot, repede si pentru ca asa trebuie.
Vreau sa mai fac o nebunie, sa ma simt vie...
simple things
I miss...The simple things ... I miss the colors in my dreams
vineri, 6 august 2010
sâmbătă, 6 martie 2010
Random
"Am o fetita! Nu vii sa ma feliciti?"
Am alergat, fara sa stiu pe unde calc, am sunat la usi, fara sa stiu daca e cineva acasa, am zimbit, fara sa fiu fericita, am primit, fara sa dau, m-am bucurat, fara sa fie pentru mine. Am fost acolo, fara sa fiu prezenta. Eram cu el si altcineva ma astepta. Am mingiiat trupul lui, fara sa fie al meu. I-am sarutat ochii sa nu ma uite. De l-as putea smulge din minte, de i-as putea sterge sarutul, de l-as putea uita.
Un timp... Macar...Din nou...
Am alergat, fara sa stiu pe unde calc, am sunat la usi, fara sa stiu daca e cineva acasa, am zimbit, fara sa fiu fericita, am primit, fara sa dau, m-am bucurat, fara sa fie pentru mine. Am fost acolo, fara sa fiu prezenta. Eram cu el si altcineva ma astepta. Am mingiiat trupul lui, fara sa fie al meu. I-am sarutat ochii sa nu ma uite. De l-as putea smulge din minte, de i-as putea sterge sarutul, de l-as putea uita.
Un timp... Macar...Din nou...
miercuri, 27 ianuarie 2010
vineri, 4 decembrie 2009
Fara tine
Fara tine mi-e frig
N-am inteles niciodata
Cum simte aerul
Ca ai plecat.
Universul se strange
Ca o minge plesnita
Si-si lasa pe mine zdrentele reci.
Cainele negru
Cu burta intinsa duios pe zapada
Se scoala si se indeparteaza
Privindu-ma in ochi,
Refuzand sa-si spuna numele.
Incepe sa fulguie.
Ma ustura pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Si mi-e frig,
Cand simt cum cade moale,
Odata cu zapada,
Aceasta rugaciune catre nimeni.
Ana Blandiana
luni, 9 noiembrie 2009
miercuri, 7 octombrie 2009
joi, 23 iulie 2009
Ironic
marți, 14 iulie 2009
Copii frumosi
vineri, 5 iunie 2009
...
E tare ciudat. Citesc peste tot ca pentru a functiona bine ca persoana, trebuie sa te rupi de tot ce e vicios in viata ta, de relatii care te constring, de oameni linga care stai din obisnuita. OK, as face-o, doamne ce as vrea sa o fac, dar nicaieri nu scrie cum. Nu exista tiparita o reteta:1. Pui x ingrediente, 2. Iei y materiale. Cred ca s-ar cistiga frumos din asta, pentru ca multi sunt cei care au nevoie de o indrumare in sensul asta.
Ma gindeam la un moment dat ca ar fi frumos sa existe cineva care sa zica: "Asculta la mine, daca faci asa o sa fie bine, trebuie doar sa ma crezi". Credula cum sunt, as merge orbeste pe o linie trasata de altcineva, doar doar nu va cadea pe umerii mei responsabilitatea deciziei de a termina o relatie (de orice natura, nu neaparat amoroasa).
Si da, sunt constienta de imposibilitatea acestei situatii. Cum imi spunea o prietena, e foarte derutant pentru cineva sa vada cit de nemultumita sunt de ce se intimpla in viata mea, for instance, dar in aceeasi masura, cit de constienta ca nu pot sa schimb ceva. NU POT si gata. Stiu, stiu, nu exista nu pot, exista doar nu vreau. Dar exact cum fac copiii, ma pun de-a curmezisul si spun EU VREAU, dar NU POT!
As vrea sa nu mai stau intr-o relatie care din start a fost pentru mine doar un refugiu, o modalitate de a nu fi singura (alta idee pe care la altii o urasc). Asa ca, uite, s-au scurs luni bune (vreo 18) si eu tot aici sau acolo sunt, fara sa fiu in stare sa ma rup.
Si e enervant la culme sa vreau sa fiu cu altcineva, sa ma agat de orice vorba de-a lui, de fiecare gest, de fiecare privire si sa stiu in sinea mea ca niciodata nu va fi nici macar "norul ala desirat , fara substanta". Si sa stiu ca fluturasii nu vor mai zbura decit in prezenta lui. Si sa imi fie dor de zimbetul lui, de gustul de tigara al buzelor lui.
Ma gindeam la un moment dat ca ar fi frumos sa existe cineva care sa zica: "Asculta la mine, daca faci asa o sa fie bine, trebuie doar sa ma crezi". Credula cum sunt, as merge orbeste pe o linie trasata de altcineva, doar doar nu va cadea pe umerii mei responsabilitatea deciziei de a termina o relatie (de orice natura, nu neaparat amoroasa).
Si da, sunt constienta de imposibilitatea acestei situatii. Cum imi spunea o prietena, e foarte derutant pentru cineva sa vada cit de nemultumita sunt de ce se intimpla in viata mea, for instance, dar in aceeasi masura, cit de constienta ca nu pot sa schimb ceva. NU POT si gata. Stiu, stiu, nu exista nu pot, exista doar nu vreau. Dar exact cum fac copiii, ma pun de-a curmezisul si spun EU VREAU, dar NU POT!
As vrea sa nu mai stau intr-o relatie care din start a fost pentru mine doar un refugiu, o modalitate de a nu fi singura (alta idee pe care la altii o urasc). Asa ca, uite, s-au scurs luni bune (vreo 18) si eu tot aici sau acolo sunt, fara sa fiu in stare sa ma rup.
Si e enervant la culme sa vreau sa fiu cu altcineva, sa ma agat de orice vorba de-a lui, de fiecare gest, de fiecare privire si sa stiu in sinea mea ca niciodata nu va fi nici macar "norul ala desirat , fara substanta". Si sa stiu ca fluturasii nu vor mai zbura decit in prezenta lui. Si sa imi fie dor de zimbetul lui, de gustul de tigara al buzelor lui.
Sau poate...
Iubesc un nimeni absolut,
Un EL ce nu exista.
Iubesc
Sau poate as fi vrut...
(sunt sigura ca am citit asta undeva, dar nu mai stiu unde. any ideea? )
Un EL ce nu exista.
Iubesc
Sau poate as fi vrut...
(sunt sigura ca am citit asta undeva, dar nu mai stiu unde. any ideea? )
luni, 1 iunie 2009
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)


