"... Când mă gândesc la Alex, mi se pare că mi-am scrântit stupid piciorul, alunecând pe o coajă de pepene, şi în jurul acestei meschine întâmplări mi-am adunat toată energia, toate gândurile, toate emoţiile. Dar iată-mă vindecată. Umblu pe stradă ca un om întreg şi parcă am mai crescut în timpul bolii. Văd acum totul altfel, de la o altă înălţime, cu alţi ochi, de pe o treaptă mai sus. "
Pânza de păianjen - Cella Serghi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu