Brusc, aflu ca cei doi barbati care au insemnat ceva in viata mea, vor deveni parinti. La interval de citeva luni o veste fata de cealalta. Eu nu mai stiu daca imi doresc copii, desi fiind iubita lui ... si apoi a lui, mi-am dorit ca fiecare din ei sa fie tatal copilului meu. Isn't that ironic?
2 comentarii:
Si eu mi-am dorit copii cu cei doi barbati pe care i-am iubit. Ceva care, chiar daca nu i-ar fi intors spre mine, i-ar fi facut sa ramana cu mine pentru totdeauna, intr-un fel. De cand sunt "mare", consider ca ar fi de preferat ca un copil sa aiba doi parinti si imi canalizez energia spre alte "proiecte".
Uneori, noaptea, tresar in somn la gandul fugar ca el (singurul "el" ramas in inima mea) ar putea deveni tata. Incerc sa ma pregatesc psihologic, dar nu prea exista pregatire pentru durere, din pacate. Nimeni nu se poate pregati sa viseze urat.
Nu m-am gindit niciun moment ca s-ar putea intimpla sa aflu. Si de asta nici nu m-am "pregatit". Cu toate astea, m-am comportat exemplar:)), mi-am aratat bucuria sincera pentru fiecare din ei, desi simteam ca ma rup in bucatele. Si desi nu vreau, ma gindesc neincetat ca odata cu faptul ca "el" al meu va fi tatic, nu voi mai trai nicicind bucuria de a iubi pe cineva. Chiar daca se spune sa nu spui niciodata, niciodata! Si da, parca e un vis urit, din care sper sa ma trezesc intr-o zi!
Trimiteți un comentariu